“Probabil v-ati intrebat in calitate de parinti care este cel mai potrivit comportament pe care este bine sa-l aveti cu copiii atunci cand vine vorba despre bani.

AXA v 2

Distinctia dintre nevoi si dorinte nu este usor de facut nici pentru adulti. Ea provine din faptul ca nu exista o modalitate prin care, prin scoala sau prin educatia noastra obisnuita, sa reusim sa vedem diferenta dintre cele doua. Adesea le amestecam si amestecul are loc si atunci cand este vorba sa ne raportam la dorintele, eventual la nevoie copilului nostru.

Exista tendinta de exemplu atunci cand vorbim despre copiii aflati in mica copilarie, sa le atribuim stari, dorinte si nevoi care sunt de fapt ale noastre, sau care sunt amintiri ale propriei noastre copilarii.  Lucrul acesta are o incidenta in zona financiara, pentru ca suntem in situatia de a lua lucruri pentru copii in functie de ceea ce consideram noi ca au nevoie sau le trebuie. Exista si o modalitate de a interpreta dorintele lor din perspectiva dorintelor noastre. Vi s-a intamplat probabil sa cumparati o jucarie sau un joc copiilor pe ideea ca o sa le faca o foarte mare placere, si sa constatati defapt ca s-au plictisit foarte repede sau ca nu au apreciat acea jucarie. Intrebati-va, oare nu cumva criteriul care a stat la baza acestei achizitii este ca voua insiva ca si parinti v-ar fi placut sa aveti o astfel de jucarie cand erati mici? Defapt ce constatam intr-un asemenea comportament este ca are loc un amestec intre dorintele si nevoile copilului versus nevoile si dorintele pe care noi le-am avut atunci cand eram copii.

Un alt lucru pe care il constatam este ca adesea dorintele ni le formulam astfel incat sa compensam nevoie pe care nu ni le-am acoperit. De aceea inainte de a lua o decizie financiara mai ales cand costul acesteia este important, ar fi sa investigam intr-un dialog cu noi insine aceasta diferenta dintre nevoi si dorinte, astfel incat decizia luata sa fie una responsabila si sa se raporteze la o nevoie reala, de-a noastra sau de-a copilului nostru.

Discutiile despre bani in fata copiilor sunt oportune atunci cand alegemtermii potriviti si situatiile potrivite in care sa o putem face. Stim foarte bine ca este complet dezagreabil sa ne aflam in situatia in care la cumparaturi copilul isi doreste un anumit lucru si nu suntem in situatia de a fi de acord cu el, sau de a sustine doleanta lui. O discutie despre bani in acel context este mai degraba nepotrivita, dar la masa in familie ar fi oportun sa ii implicam pe copii atunci cand luam decizii legate de cumpararea unor lucruri in casa, care sunt utile si pentru ei. Lucrul acesta ii face responsabili si ii face sa inteleaga legatura dintre lucrurile pe care le poseda, sau de care se pot bucura in locuita lor, si niste decizii anterioare pe care le au parintii in legatura cu acestea.

O alta recomandare pe care ar face-o ar fi legata de evitarea negatiilor de genul „nu se poate”, „nu avem bani”, „nu ne permitem”, care induc ii copilului o situatie de victima a parintilor in fata banilor si in acelasi timp o asociere cumva intr-o stare de confort sau de fericire legata strict de bani. Recomandarea pe care as face-o ar fi ca in loc sa spunem „nu avem bani” sau „nu ne permitem”, sa fie oformulare de genul „cu banii pe care ii avem avem posibilitatea sa cumparam un obiect in bucatarie, sa iti cumparam tie niste rechizite scolare si acea jucarie pe care care ti-o doresti, pe care s-ar putea sa iti soseasca undeva la sfarsitul lunii”. Este vorba ori de o amanare a unei decizii de moment, pentru ca atunci cand vorbim despre copii, nevoile lor sunt relativ impulsive cand e vorba sa isi doreasca un anumit lucru, si asta este dovedit de faptul ca se pot razgani foarte usor, respectiv de o indicatie in modul in care am decis sa alocam banii si altfel, astfel incat sa fie vorba despre alternative si nu despre o neputinta.

Suntem intotdeauna ca si parinti in situatia de genera anumite comportamente si atitudini din partea copiilor nostri, si uneori suntem in cautarea unei modalitati prin care sa obtinem aceste lucruri asteptate. Un instrument la care ni se pare ca putem recurge usor este ca in schimbul faptului ca el va face curatenie in camera sau va fi de acord sa ne ajute in bucatarie, sau ca va fi altfel motivat sa obtina niste premii sau anumite note la scoala, ni se pare mult mai oportun si la indemana sa folosim banii, in ideea in care el cu acesti bani poate sa isi cumpere un lucru dorit. Unde apare inadvertenta sau efectul la termen lung al acestui comportament este in faptul ca el se va obisnui la un gen de conditionare care il va face sa traduca toate lucrurile pe care le va face atunci si mai tarziu in termeni financiari. Or in aducatie vorbim si despre motivatii non-financiare asa cum in organizatie vorbim despre motivatii non-financiare. Ar fi obisnuit sa ii oferi copilului si recunoastere, si atentie, si tandrete, ne ofera un spectru de metode prin care banii nu sunt singura altrnativa de a obtine de la copiii nostri comportamentele asteptate.” Adrian Iacobus, psiholog

 

Vedeti si articolul Copiii si banii II.

One Response to Copiii si banii I
  1. […] Vedeti si articolul Copiii si banii I. […]


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *