AXA v 2

“Probabil v-ati intrebat in calitate de parinti care este cel mai potrivit comportament pe care este bine sa il aveti cu copiii atunci cand vine vorba despre bani.

Este bine sa dam copiilor pentru ca ei sa-si cumpere singuri ceea ce-si doresc? 

Raspunsul este da, este oportun sa dam bani copiilor de la varsta la care incep sa aprecieze valoarea si utilitatea lor, dar recomand ca la varstele mici, sa spunem incepand cu 3-4 ani, actul de cumparare si de utilizare a banilor sa se asocieze cu faptul ca acel copil este insotit de catre parinte. Numai asa poate sa faca conexiunea corecta intre valoarea unor bunuri, banii pe care ii da de exemplu unui vanzator, restul pe care il dobandeste la schimb.

Se observa din pacate din partea parintilor care sunt extrem de ocupati, cu alte cuvinte reusesc sa dedice putin timp copiilor, ca sentimentul de culpabilitate de a nu reusi acest lucru sa-i faca sa-si rascumpere aceasta absenta printr-o abundenta a cadourilor sau chiar a banilor pe care le ofera in schimb. Sigur ca acesta este un comportament care ne impaca doar noua constiinta ca facem ceea ce trebuie, nimic nu poate inlocui pentru un copil la varstele fragede mai ales prezenta efectiva, interactiunea si timpul petrecut impreuna. Ideea de a cumpara afectiunea contra banilor creaza asteptari care risca sa deformeze mai tarziu in viata copilului relatia dintre afectivitate si bani. Recomand parintilor care resimt sa ofere bani sau cadouri copiilor in exces pentru a-si impaca sentimentul de culpabilitate, sa gaseasca modalitati practice de a aloca mai mult timp la sfarsitul zilelor de serviciu.

Cand vorbim despre independenta financiara ne referim la capacitatea copilului de a lua decizii pe care le putem considera din perspectiva adultului ca fiind responsabil in legatura cu banii. Se stie ca simtul moral la copii si anume simtul a ceea ce este bine si rau, se instaleaza in jurul varstei de 9-10 ani. Cu toate acestea sunt parinti care isi obisnuiesc copilul cu banii de buzunar si cu pusculita in care sa economiseasca destul de timpuriu, incepand poate chiar cu 5-6 ani. Instrumentele pe care le-am amintit, si anume banii de buzunar si pusculita proprie sunt primul semn prin care putem canaliza copilul catre o independenta financiara. Banii de buzunar practic sunt acel instrument prin care copilul se obisnuieste cu ideea unei limite in ceea ce priveste o cheltuiala pe care o poate face, iar pusculita este instrumentul care il ajuta sa inceapa sa economiseasca si sa aprecieze acest lucru. Faptul ca banii de buzunar reprezinta o suma fixa alocata pe saptamana sau pe luna il obisnuieste cu experienta frustranta de a ramane fara bani daca ii cheltuieste pe toti dintr-o data, respectiv cu satisfactia de a isi putea permite o jucarie mai importanta sau achizitia mai importanta ca rezultat a faptului ca a fost disciplinat si a rezistat tentatiei de a cheltui imediat.

Obisnuim intr-adevar copilul cu aceasta atitudine din partea noastra de a-i oferi mereu lucrurile pe care ni le cere, insa stim foarte bine ca odata cu cresterea si evolutia sa si nivelul cheltuielilor dedicate exclusiv copilului cresc. Iar atunci cand nu am facut apel la o planificare financiara suntem cu atat mai capabili sa raspundem cu „da” la solicitarile care vin pe masura ce copilul creste. Din pacate traim intr-o societate care ne obisnuieste cu aceasta satisfactie imediata, telecomanda ne ajuta sa actionam imediat asupra televizorului, la internet ne asteptam sa avem o conexiune care sa faca sa avem comenzi rapide si un semnal foarte puternic la internet. Toate lucrurile trebuie sa se intample rapid, fast food-ul este doar o emblema a societatii de tip fast life, si atunci a reusit sa educam copilul in sensul de a se retine de la impulsurile pe care le resimte, de a fi rabdator, de a fi chibzuit cu banii si cu dorintele sale, il ajuta sa isi educe calitati pretioase precum sunt rabdarea, spiritul de prevedere, calitati de care se va servi din plin atunci cand va deveni adult.

Grija pentru viitorul copilului este o constanta in viata unui parinte responsabil, si sigur ca exista intotdeauna preocuparea ca nu numai nevoile imediate sa fie acoperite ci sa si astearna un drum lin si fara dificultati pe care sa il parcurga catre varsta adolescentei si catre varsta tanarului adult. As face urmatoarea recomandare, sa avem preocuparea ca si parinti sa conferim o protectie pentru viitorul copilului constand in trei piloni: prin atitudinea noastra sa il facem sa aiba incredere in sine, prin tot ce inseamna demersul educational de zi cu zi, sa isi dezvolte curiozitatea de a invata singur si in acelasi timp atitudinea pe care o avem fata de bani, sa ii oferim elementele de educatie financiara care sa il ajute mai tarziu sa ia decizii responsabile si disciplinate in legatura cu banii.” Adrian Iacobus, psiholog

 

Vedeti si articolul Copiii si banii I.

One Response to Copiii si banii II
  1. […] Vedeti si articolul Copiii si banii II. […]


[top]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *